Lanțul de aprovizionare și inflația: Probleme și impacturi

Creșterea costurilor de producție

Creșterea costurilor materiilor prime și a altor costuri de producție poate rezulta din lanțurile de aprovizionare globale tensionate. De exemplu, indicele prețurilor de producție din SUA, care măsoară variația prețurilor de vânzare primite de producătorii interni pentru producția lor, a crescut cu 11,1 % în cele 12 luni încheiate în mai 2022. Întreruperile lanțului de aprovizionare au creat penurii, care au determinat creșterea prețurilor, ceea ce a generat alte întreruperi. Inflația, la rândul său, complică achizițiile, deoarece cumpărătorii trebuie să se orienteze în altă parte pentru a găsi materialele de care au nevoie la un preț pe care și-l pot permite. Costurile crescute sunt adesea transferate către clientul final, reducând astfel cererea.

Putere de cumpărare redusă

Inflația necontrolată care rezultă din problemele lanțului de aprovizionare poate eroda puterea de cumpărare a consumatorilor și a întreprinderilor. Indicele prețurilor de consum din SUA, excluzând costurile volatile ale alimentelor și energiei, a crescut cu 0,2 % pentru consumatorii urbani în iunie 2023, dar crescuse cu 3 % în precedentele 12 luni, din cauza problemelor din lanțul de aprovizionare cu automobile, piese auto și mobilier de casă – pe lângă creșterea prețurilor la benzină și petrol – conform Biroului de Statistică a Muncii. Prin comparație, în cursul anului 2022, creșterile IPC de la an la an au variat între 7 % și 9 %. Conform prognozelor Băncii Mondiale, creșterea în SUA, Japonia și țările din zona euro va încetini la 0,7 % în 2023, de la 2,6 % în 2022.

Costuri de transport crescute

Costurile de transport sunt la rândul lor inflaționiste pentru lanțurile de aprovizionare, după cum s-a văzut la apogeul pandemiei, când creșterea comenzilor online a depășit capacitatea containerelor de transport de a le livra, ducând la congestionarea porturilor globale și la creșterea costurilor de transport. Până în toamna anului 2022, prețul de transport al unui container maritim pe ruta de referință de la Shanghai, China, la Los Angeles, California, a scăzut la aproximativ o treime din nivelul său din 2021, iar prețurile motorinei au fost mai mici, reflectând reducerea congestionării porturilor. Costurile de transport au scăzut, deoarece cele mai mari creșteri ale ratei dobânzii de la Federal Reserve a SUA din anii '80 încoace au diminuat cererea consumatorilor.

Disponibilitate redusă a resurselor

Dificultățile în producție sau în transportul resurselor pot alimenta inflația. De exemplu, închiderea fabricilor din China din cauza pandemiei a redus producția și livrările către piețele globale, iar în 2022, războiul din Ucraina a întrerupt livrările de mărfuri, declanșând inflația prețurilor cerealelor. Deficitul anumitor bunuri se răsfrânge asupra altora. De exemplu, deficitul de cipuri de calculator din 2020 a determinat producătorii de automobile să reducă producția, ceea ce a dus la creșterea prețurilor automobilelor. Sectoarele economiei care depind de cipuri au înregistrat o inflație a prețurilor la produsele lor finite, pe măsură ce investițiile de zeci de ani în sistemele de livrare „Just-In-Time” s-au destrămat.

Prețuri mai mari transferate consumatorilor

Concurența eficace poate reduce prețurile, iar piețele competitive tind să aibă prețuri mai scăzute și mai stabile. Dar atunci când companiile de pe piețele concurențiale transferă creșterile de prețuri către clienți, acest lucru poate stimula inflația. Există modalități prin care producătorii pot evita creșterile generalizate de prețuri în perioadele de stres din lanțul de aprovizionare – de exemplu, prin adăugarea de suprataxe pentru comenzile urgente sau pentru loturile de dimensiuni mici, taxând doar scenariile care le solicită semnificativ operațiunile.

1. Cerere crescută de bunuri și servicii

Creșterea cererii contribuie la deficitul de aprovizionare în cazul în care lanțurile de aprovizionare nu pot produce sau transporta bunuri și servicii suficient de repede pentru a răspunde cererii. De exemplu, cererea pandemică de bunuri, inclusiv computere, biciclete, aparate de bucătărie, mobilă și alte îmbunătățiri ale locuinței, a pus la încercare lanțurile de aprovizionare globale, care nu erau pregătite pentru afluxul de comenzi. În perspectiva viitorului, întreprinderile se pregătesc împotriva creșterilor ulterioare ale cererii și a perturbărilor lanțului de aprovizionare printr-o mai bună gestionare a stocurilor.

2. Deficitul de forță de muncă

Închiderile pandemice au dus la un deficit de lucrători în sectoare precum industria prelucrătoare, transportul terestru, transportul aerian și comerțul cu amănuntul, contribuind la deficitul de aprovizionare. Iar chiar dacă restricțiile legate de pandemie s-au atenuat, deficitul de forță de muncă a rămas. În Statele Unite, 4 milioane de persoane și-au părăsit locul de muncă în mai 2023, au fost publicate 9,8 milioane de noi locuri de muncă vacante, iar rata șomajului a rămas aproape de minimul său istoric. Lipsa continuă a forței de muncă în industria prelucrătoare, transporturi, logistică, construcții și inginerie a redus producția și livrarea de bunuri industriale și de consum, creând o penurie și determinând creșterea prețurilor.

3. Perturbările lanțului de aprovizionare la nivel global

Defecțiunile lanțului de aprovizionare pot contribui la penurie prin perturbarea strategiilor de fabricație Just-In-Time de lungă durată, care se bazau pe faptul că producătorii obțineau componentele cheie exact în momentul în care acestea erau necesare pentru asamblare. Atunci când penuria unor bunuri blochează producția, efectul se poate răsfrânge asupra lanțurilor de aprovizionare. Printre exemplele proeminente se numără tulburările logistice și de transport care au declanșat penuria de cipuri din 2020 și lipsa ulterioară de aprovizionare cu autovehicule. În aceeași perioadă, retailerii de articole de uz casnic și de meșteșug au așteptat săptămâni sau luni pentru a primi produse finite pe nave, ceea ce a dus la o lipsă de produse pentru consumatori.

4. Taxe și alte bariere comerciale

Având în vedere că multe companii se aprovizionează cu materiale la nivel mondial, taxele menite să protejeze industria internă a unei țări pot duce la creșterea costurilor de producție pentru producătorii din țara respectivă. Pe de altă parte, liberalizarea comerțului tinde să stimuleze oferta prin creșterea concurenței și prin extinderea varietății de inputuri de producție disponibile pentru producători. Conform unui studiu realizat în 2020 și publicat în Journal of Policy Modeling, o creștere cu 3,4 % a tarifelor la inputuri scade productivitatea cu aproximativ 0,4 %.

5. Fluctuații valutare

Un dolar american puternic, care stimulează inflația în țările în curs de dezvoltare, poate duce la creșterea prețurilor pentru produsele fabricate – cel mai important fiind prețul combustibilului, al petrolului și al altor tipuri de energie pe care producătorii se bazează pentru a-și forja și livra produsele. Un exemplu istoric este criza financiară asiatică de la sfârșitul anilor '90, în care vânzarea de valute a dus la întârzieri în construcții și la scăderea cererii industriale de energie.

6. Dezastre naturale sau fenomene meteorologice extreme

Dezastre precum uraganele, seceta și incendiile de vegetație pot opri producția și transportul, contribuind la lipsa aprovizionării. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este cutremurul și tsunamiul din 2011 din Fukushima, Japonia, care a scos din funcțiune fabrici de semiconductori și de automobile. Într-un alt caz, erupția vulcanică din 2010 din Islanda a blocat avioanele la sol, determinând companiile să recurgă la transportul terestru sau maritim și întrerupând fluxurile de mărfuri în Europa. Potrivit Organizației Mondiale a Comerțului, lanțul global de aprovizionare cu alimente este deosebit de susceptibil la problemele generate de creșterea nivelului mărilor și de condițiile meteorologice extreme, astfel încât, pe măsură ce aceste fenomene continuă, ele ar putea duce la penurii în aprovizionarea cu alimente.

7. Instabilitate politică sau conflicte în anumite regiuni

Schimbările bruște de regim sau conflictele armate perturbă capacitatea țărilor de a produce și de a exporta produse. De exemplu, invazia Rusiei în Ucraina în 2022 a perturbat aprovizionarea cu bunuri esențiale, cum ar fi gazele naturale rusești utilizate în industria europeană. De asemenea, exporturile ucrainene de cereale au scăzut inițial, însă ulterior și-au revenit. Asigurările menționează, de asemenea, riscuri pentru fabrici și transportul de mărfuri din țările care se confruntă cu tulburări politice. De exemplu, în Africa de Sud, în 2021, după încarcerarea fostului președinte, revoltele au deteriorat depozite și fabrici și au incendiat camioane care transportau bunuri, provocând penurii alimentare majore.

8. Lipsa accesului la materii prime

După cum s-a menționat în exemplele anterioare, accesul redus la materiale, inclusiv metale, produse petrochimice, lemne și cipuri de calculator, poate împiedica producția de bunuri finite, inclusiv case și mașini. Acest lucru poate duce la creșterea costurilor: Costurile totale de construcție, inclusiv costurile materiilor prime precum lemnul, oțelul de armare și betonul, au crescut cu 13,5 % în anul care a precedat luna aprilie 2022, aproape dublu față de anul calendaristic 2021, potrivit firmei de analiză și evaluare a riscurilor Verisk.

9. Infrastructură sau rețele de transport inadecvate

Problemele de infrastructură și de transport pot duce la penurii generalizate de bunuri, deoarece operatorii logistici se străduiesc să transporte, de exemplu, produse finite de la o unitate de producție la un depozit. Astfel de probleme au apărut la începutul pandemiei: Porturile asiatice aveau prea puține containere de transport maritim pentru a face față cererii, în timp ce în SUA containerele se îngrămădeau deoarece porturile nu dispuneau de lucrători pentru a le descărca. Blocajele din aceste rețele inadecvate pot duce la creșterea prețurilor, așa cum s-a întâmplat la mijlocul pandemiei. De atunci, prețurile au scăzut. La jumătatea anului 2023, prețul de transport al mărfurilor din Asia către Coasta de Vest a SUA a scăzut brusc față de perioada anului precedent, ajungând la nivelurile de dinainte de pandemie.

Testați-vă lanțurile de aprovizionare în condiții de stres

Companiile pot utiliza software de planificare pentru a modela scenarii în care lanțurile de aprovizionare sunt supuse la stres, pentru a testa rezistența acestora. De exemplu, acestea pot modela efectele unei creșteri bruște a cererii sau ale unui dezastru natural care întrerupe fluxul de bunuri de la un furnizor din străinătate. Pot integra rezultatele în evaluările de risc ale furnizorilor și pot face planuri de captare a datelor de producție de la furnizorii direcți și de la cei care îi aprovizionează, pentru a obține informații de business. Centrele de comandă a lanțului de aprovizionare bazate pe cloud pot ajuta companiile să evalueze care sunt materialele cele mai esențiale pentru producția lor și să planifice în consecință evenimentele inflaționiste.

Efectuați o evaluare a riscurilor pentru furnizorii importanți

Anterior, costurile reduse erau primordiale în gestionarea lanțului de aprovizionare, iar planificarea de urgență pentru perturbări, inclusiv epidemii și dezastre naturale, era puțin luată în considerare. În prezent, întreprinderile trebuie să efectueze evaluări ale riscurilor pentru furnizorii lor cheie, care să ia în considerare stabilitatea financiară, calitatea și logistica. De asemenea, companiile se confruntă din ce în ce mai mult cu presiuni din partea consumatorilor și a autorităților de reglementare pentru a demonstra că produsele lor sunt fabricate cu materiale sau fibre care nu provin din munca forțată sau din alte aranjamente opresive, iar evaluările riscurilor pot lua în considerare și vulnerabilitatea furnizorilor la faliment sau atacuri cibernetice. În cazul în care furnizorii sunt constrânși sau devin insolvabili din oricare dintre aceste motive, acest lucru blochează intrările din lanțul de aprovizionare, împiedică producția și creează o situație inflaționistă.

Creați un plan de rezervă

Companiile adoptă din ce în ce mai mult o strategie cunoscută sub numele de „China plus one”, care presupune adăugarea unei unități de producție în India sau Asia de Sud-Est la operațiunile de producție din China pentru a reduce costurile ridicate de transport care vin odată cu inflația, evitând în același timp eventualele penurii de aprovizionare. De exemplu, Apple a fabricat iPhone-uri în valoare de peste 7 miliarde de dolari în India în anul fiscal 2022, iar Google a mutat o parte din producția telefoanelor Pixel în Vietnam. Microsoft a fabricat în Vietnam unele console Xbox, care înainte erau fabricate exclusiv în China.

Întreprinderile adoptă, de asemenea, strategiile „localnici pentru localnici”, desfășurând operațiuni și colaborând cu parteneri în regiuni mai apropiate de clienți. De exemplu, Intel construiește fabrici de cipuri în SUA, Germania și Polonia. Iar General Motors a anunțat că intenționează să investească peste 7 miliarde de dolari în patru fabrici din Michigan, în parte pentru a asigura producția strategică de baterii pentru camioanele electrice în SUA.

Fiţi flexibili

Dorința pieței de a avea lanțuri de aprovizionare mai flexibile datează de la închiderea fabricilor și a porturilor chinezești în perioada pandemiei, care a dus la nevoia de rezerve globale. În căutarea de furnizori alternativi, liderii ar trebui să își amintească faptul că materialele de bază, cum ar fi cheresteaua, țesăturile și plasticul, sunt mai ușor de procurat în afara Chinei decât utilajele complexe, electronicele sau turnarea de precizie. Întreprinderile ar putea, de asemenea, să ia în considerare flexibilitatea în gestionarea stocurilor și în producție, îndepărtându-se de abordarea Just-In-Time, care presupune cumpărarea de materiale și bunuri în funcție de necesități și păstrarea unui stoc cât mai mic posibil. Aceste sisteme au fost construite din perspectiva costurilor, nu a riscurilor, și nu au fost concepute pentru tensiunile din lanțul de aprovizionare generate de inflație. Acestea cedează în favoarea unei abordări de tip „Just-In-Case”, pe măsură ce companiile păstrează mai multe stocuri la îndemână.